Început de...Aprilie

E luni. Luni înseamnă început şi orice început e obositor. N-aş lua-o de la început şi văd că încep să mă pierd în repetitivitatea cuvântului, deci PUNCT.

E Aprilie. Aprilie jalnic, ca să citez un poet al străzii şi mă fericesc că zodia asta nu-mi caracterizează firea.

“-Cum vorbeşti tu mă aşa?” ar spune soacră-mea despre luna în care lumina e mai pătrunzătoare decât în orice alt moment al anului şi ţinându-mi o cuvântare despre puterea credinţei pe care mi-aş putea-o cizela prin diverse pelerinaje pe la biserica popii Tî sau Mî sau… NU.

D-apăi până una alta mă cuminec sec prin birturile pitoreşti de pe centru, zis vechi, şi-mi spăl păcatele la maslul de vineri seara trecând pe sub masă şi rămânând acolo uitat de griji şi alte teorii conspiraţioniste.

Asta până la momentul psihologic în care nevastă-mea îmi aruncă o privire cruntă scrâşnind din dantură şi scuipând necruţător vorbe grele la adresa mea:

“-Înzdrăveneşte-te precupeţule! Ţi s-au înecat bărcile-n mocirlă? Lasă balamucul că te faci de ocară şi mi-e ruşine că te-am scos în lume!” Văleu câta hepu’, ca la „ali-ali iese ursu’ din bârlog” (if ya know wut I mean), că tocmai când mă pregăteam de revolta împotriva sistemului alcoolist, mi-am şi luat una bucată directă-n ficat ca Moşu de la Gatti, Dumnezeu să-l pieptene.

Slavă cerului că Alynah nu-i răzbunătoare că altfel nu ştiu pe unde mai scoteam cămeşa. Şi m-acceptă duios la chieptu’ ei sărutându-mă galeş pe frunte: „Treci-ncoa’ puşlama ordinară şi lasă uzbecănia” Ce uşurare!!! Sau cum ar spune Sir John Jacob trăgând cu ochiul la vecina meseană: „Ce relief!” Paradis în desfătare şi...două palme care şi-ating şi ţinta şi scopul mai ales dacă ţinta are scopuri nevrednice! Slap One! Slap Two! “-Chill dawg! Ai preş curat la uşă!”, îmi şopteşte ironic vocea din străfundurile conştiinţei.

Şi ca să demonstrez că totul e o înscenare primitivă a alter-ego-ului, pornesc asaltul meschin asupra pârdalnicei fluşturatice, strivind-o în trivialităţi despre activităţi reproductive şi neproductive şi… mă străduiesc să-i cad în dizgraţii şi…reuşesc! Punct ochit, punct lovit, diseară dorm în pat! Br-Br-Brrreaaah!

“-Ei vezi? Iubirea de nevastă e un zid, care nu se înspăimântă de o piţi android” şi mă felicit fercheş că am restabilit relaţiile cordiale dintre ambasadele noastre.

Dar ca să nu scap subiectul din vederi, mărturisesc că îmi place natura seacă de tabloid a divei blenoragice scăpate de sub supravegherea tatălui bahic, condiţia ei morală costelivă şi aplicele de tencuială progresiv-stridentă ce înflăcărează beciul posesorului unui barbarian motor works. Nu sunt misogin, îmi plac doar femeile frumoase. Însă asta va face obiectul unui articol viitor.

“No, ce dracu’ băh! Uite şi tu câta bunăciunea-i drojdia asta!” mi-ar spune un bun amic tumefiat de stăpânul Jack. “Hâc! Şi pun rămăşag că nu-i materialistă” Ăsta DA misoginism!

“Mulţi gărgăuni ai avut în cap când te-nsuraşi gogule! Colcăie coclaul de bipede neostoite şi tu te joci Assassin’s Creed!”. Păcătosul are şi el adevărul lui incontestabil şi rece ca gelul de duş pentru un experimentat pietrar prin glodul de Teţcoiu. Sublimul lui incoerent izvorăşte din apatia primăvăratică şi deşănţată pe care, fără s-o recunoască, o trăieşte nemilos. E groaznic să fii singur în Aprilie...Caută-ţi jumătatea în decenţă, altfel vei sfârşi un ignorant îmbălsămat în veşnice valori compromiţătoare.