Conştiinţa...Îndoielnică

În călătoria mea prin ungherele întunecate ale existenţei, m-am lovit de multe ori de un zid nenorocit numit conştiinţă. Am apucat frumuşel barosul ignoranţei şi am început să sparg zidul, dar el nici chip să cedeze. Şi dă-i şi sparge şi iar dă-i şi nu se sparge! M-am apucat şi de fiare, doar-doar voi reuşi să-l crăp într-o zi. Zidul semeţ n-avea nici o remuşcare şi mă privea dispreţuitor. În fel şi chip am încercat să-i înşel vigilenţa, să-l iau prin surprindere şi să-l dărâm cu buldozerul infamiei, să-l detonez cu trinitrotoluenul deşertăciunii, să-l ard cu focurile pierzaniei. Degeaba! Zidul mai mare creştea, ca Prâslea, iar eu tot mai mic eram în faţa lui. Of şi cât de curios eram să văd ce se află dincolo. Cu greu distingeam printr-o neînsemnată fisură, bogăţiile, extravaganţele, luxul, adrenalina, viaţa la limita insanităţii şi mă retrăgeam indignat în celula frustrării, ca un robot scos din uz de un super-robot, aruncând săgeţi de ură către zidul neîndurător.

Mânat de un puternic sentiment de antipatie şi ostilitate asupra conştiinţei, am vrut să-mi asasinez vecinul de la 3 pentru câteva piese de Lego...dar n-am făcut-o. Boul le-a pierdut după două zile şi l-a desfigurat tatăl, cu blândeţe părintească.

Am vrut să sparg geamul vecinului de la 1 fiindcă îmi tăia mingea de fiecare dată când îi lovea maşina. El era poliţist, tocmai motivul care mi-a dat de gândit. N-avea cum să ştie că maşina nu se parchează în...parcare. Ne îngrădise teritoriul de joacă, iar spiritul de frondă cuprindea masele infantile ale căror buzunare răsunau de bolovani. Dar nu le-am spart...însă fi-sa avea să crească...

Am vrut să pun petarde în toba de eşapament a maşinii vecinului de la parter. Motivul? Niciodată nu era acasă când aceeaşi minge sărea în grădina, proprietate a statului, pe care şi-o însuşise pe nedrept. Şi surpriză! Conştiinţa era oarbă! Şi toba s-a dus dracu’! Păi până când frate!

Am vrut să dau în judecată cerurile pentru ploaia necontenită ce ne ştergea urmele de frunză ale cretei de pe asfalt, în aproape fiecare după-amiază de primăvară-vară. Şi conştiincios invocam divinitatea printr/o ofrandă poetică: „Cărămidă lucitoare/Dă-i doamne să fie soare” Şi au venit schimbările climatice...

Am vrut în nenumărate rânduri să asasinez alt vecin de la 3, pentru ardoarea, caracteristică municipalităţii periferice, prin care dovedea potenţele muzicaliceşti ale “ufărului” ce râgâia necontenite lăutării manelistice şi ţigăneli specifice. Dar conştiinţa m-a oprit de la înfăptuiri necugetate. Însă avortonul sigur a învăţat Insane In The Brain, căci Cypress Hill n-avea conştiinţă. Nici acum n-ar fi o soluţie rea, mai ales că justiţia îşi face datoria silitoare şi devotată şpăgii. Aş mai scăpa lumea de un trepăduş venit de la spălat vase din Spania.

Am vrut să devin un interlop de temut, să racolez puştoaice parazite de pe internet, să le asigur protecţie şi clienţi înstăriţi şi să-mi întregesc colecţia auto cu merţane şi aston martine, să devin noul Escobar printre câteva linii de stupefiante alese şi să mătrăşesc concurenţa neloială. Dar mama s-a opus cu un dos de palmă şi-am ajuns inginer: “Bagă-ţi mă minţile în cap şi pune burta pe carte, nenorocitule!”

“Mami? Da’ fotbalist mă pot face?” Repet: …inginer!

Degeaba mi-am conceput minuţios planurile de organizare a unui grup infracţional interjudeţean. Toţi prietenii mei vroiau să fie capii şi luptele acerbe dintre ei, pe scena dramatică a meselor din pub-uri, sfârşeau în gâlceavă şi senzaţii de vomă. Nu pot să plec la furat în Monte Carlo şi să scot femei la produs în Bologna dacă ăştia se măcelăresc din cauza rezultatelor din Liga I.

După cum observaţi din expuneri, conştiinţa are un rol decizional tranşant în cariera mea de infractor. Deopotrivă, spiritul creştinesc anihilează imboldul, căci poruncile cele zece lucrează psihologic şi nu mă pot abate din a le urma orbeşte. “Că Doamne-Doamne e sus şi ne vede...” mă ameninţa bunică-mea când refuzam politicos mic dejunul burghez din magiun şi ceai. Şi conştiinţa îmi trăgea o scatoalfă după ceafă: „Ia mă şi mănâncă! Lasă mofturile! Că face femeia infarct şi…o ai pe conştiinţă!” Bunica trăieşte şi acum, e binemersi, asta pentru că, spre deliciul greţos al pântecelor, am mâncat magiun cu ceai, mulţumită conştiinţei.

N-oi fi eu vreun Oscar Wilde dar, fără de tăgadă, conştiinţa e lucrul cel mai divin din noi, dacă mi-e permis superlativul pleonastic forţat. E controlul asupra acţiunilor pe care le întreprindem sau pe care instinctual suntem tentaţi să le iniţiem, în detrimentul moralităţii. Aş putea s-o numesc duşmanul mitologic ce-mi ruinează faptele şi iniţiativele corupte în numele binelui de basm popular, un fel de Greuceanu spintecând zmeul buclucaş, unde zmeul e tocmai instinctul…animalic vorbind.

Putem face studii literare filosofice nesfârşite şi reprezentări analitice, exemplificări complexe, poate chiar capabilităţi statistice şi matematice, însă conştiinţa cu greu poate fi definită iar instrumentele şi ghidajele după care acţionează, cu greu pot fi înţelese de sufletul simplu. Unii înţelepţi, iluştri oameni de ştiinţă, relaţionează conştiinţa cu frontierele fizicii cuantice, alţii cu inteligenţa în formă pură, asimilând conştiinţa în tâmpenii structural-fenomenologice pe care ei le numesc teorii. Bullshit! E o forţă nevăzută care te împiedică să iei decizii proaste, neconvenţionale, şi îţi oferă alternativa diplomatică şi corectă a sinelui milostiv mizând pe alegerea potrivită. Nu face lucrul acela necurat căci nu este bine! Cam aşa te plesneşte conştiinţa.

E absolut limpede şi adevărat că se află în strânsă corelaţie cu deprinderile religioase pe care le-am moştenit sau dobândit în timp. Dacă te năşteai hindus, n-aveai conştiinţă şi mâncai bambus la aceeaşi masă cu maimuţele, mişcai din buric pe sistem turbo că doar aveai steaua în frunte, ori după caz punctul veunui marker, şi puteai să zici adio cotletului de vită la grătar. Te spălai din joi în…Gange, cu morţii în decor plutind pe lângă tine şi unde unul se deşerta, altul se înfrupta. C-aşa-i în societatea modernă!

Te năşteai musulman? Vanadizm, hecsdrebizm, nadzionalizm, harem, vribtane (cotletul renegat de mai sus), betrol, rahzboaie ! Constiindza ?? Boate la voi man! La noi e mătchel ji derorizm! Deci nici o urmă de conştiinţă pe alocuri. Şi e de admirat, în contextul în care, pe meleagurile străbune, moghioroş ghezo face apropouri cotropitoare, după ce că il găzduim gratis alături de alţi huni găozari, fără deschidere la mare.

Vrei să ucizi un manelist? Cine te împiedică? Evident conştiinţa! Şi apoi ai “mustrări de conştiinţă” fiindcă nu ţi-ai cumpărat din supermarket setul de cuţite la reducere. Vrei să ucizi un grup de manelişti? Conştiinţa îţi interzice să porneşti războiul…fără ca în prealabil să-ţi fi procurat un Kalashnikov de la ucraineni, sau dacă îţi merge bila, să-ţi fi construit o bombă artizanală ale cărei ingrediente le găseşti cu uşurinţă pe alte bloguri.

Poate te caracterizează sadismul şi ai vrea să ciopârţeşti o babă şi să-i furi pensia de urmaş după ce în faza preliminară ai pângărit-o. Conştiinţa are multe drumuri de străbătut şi multe şanţuri de săpat în creierul tău maladiv. Du-te la muncă uzbecule şi lasă visele de preamărire spirituală! Baba n-are pensie!

Te roade curiozitatea să descoperi ce huidumă se află în spatele liniilor telefonice erotice? Conştiinţa te împiedică să percutezi, nu de alta dar când măta o să vadă factura o să te bată măr...cu cureaua...şi nu mai pupi mâncare caldă. Sau poate vrei să observi unduirile vreunei ponosite de pe casele de toleranţă online dedicate lăbarilor isterici. Conştiinţa te împiedică să adulmeci farmecele curvei, mai ales când cardul ţi-e solicitat din greu şi plânge necontenit când se scurge. Plus că rămâne conţinutul explorerului bine stocat în PC, iar dacă ai neşansa ca prietena ta să fie mai deşteaptă decât tine, ai jupuit-o pe sfânta măciulie. De la palme...netede...

Conştiinţa mă trezeşte în fiecare dimineaţă: „Wake up Gigi, marş la muncă! Nici ziua asta nu e a ta!” Chiar trebuie să-mi reaminteşti asta de luni până vineri? Ora 7? Sunt CONŞTIENT că nu a venit ziua mea...încă...dar simt că o să vină...curând... Când mă voi lepăda de conştiinţă...