Socializează...In Extremis

N-o să încep acum vreo campanie de denigrare a celei mai profitabile reţele internaţionale de socializare, dar mă gândesc tot mai serios să iau măsuri radicale, de pildă, să-mi şterg contul! N-o pot numi o formă de protest fiindcă nu-i pasă nimănui dacă se ridică gogu vizitiu’ să dea cu biciu’ în valorile contemporaneităţii şi să ia atitudine prin gesturile astea necugetate și superficiale.

Facebook domină lumea de vreo câţiva ani şi se pare că fenomenul a luat amploare în ultimul an şi în patria urgisită de sorţii nemiloşi, mai ales când haifaivării au descoperit că-şi pot pune pozele cu teracotă şi pe alte www-uri. Eh, nici în sobă n-ar fi o idee rea!

Mi-aduc aminte că acum vreo 4 ani navigam în căutare de rarităţi muzicale pe peer-2-peer-ul meu preferat, soulseek, şi mă conversam cu un slovac plecat la muncă în Nottingham, şi, între câteva licitaţii pe ebay, ăsta mă-ntreabă de profilul meu pe facebook. Eroare în creier, vorba lu’ Phoss! M-a trosnit neîngăduitor în moalele capului, de am rămas inconştient câteva clipe și cu sechele alte clipe după. Nu auzisem până atunci de asemenea barbarie!

Ruşinat ca fata mare cu briciul la bijboacă, mă dezmeticesc, apelez la tovarăşul meu erudit google, dau click-ul vieţii asemeni unui hacker cofeinizat ce sparge Swiss Banku’, şi ca un creştin incurabil, care ştie că lepra îl duce dracului, îmi fac sfânta cruce sperând să nu activez vreun pop-up cu o strâmbă frecându-se de webcam, arătându-mi semifabricate siliconate şi căcător nedefrişat. Hello facebook, yeeeaaaaaaa! Bine-ai venit în groapa mea galactică!

Nimic interesant pe prima pagină. Mă pune să mă înscriu ca la jocurile piramidale şi, vanitos ca Louis Quinze, îmi fac contul rapid şi îi mărturisesc slovacului iscoditor, ghidat de un sarcasm impulsiv: „Fuck yea! Wut tha fuck man ?!? Sure I got an ID, c’moon! Doooh!” Adică, pe româneşte: „Tuţ paracliseru’chizdii mătii de incult, tu mă iei peste ochincă ???”

Şi singurul slovac pe care-l ştiu se ţine de capcane: „But, where’s your pic ?? Don’t you update your profile?” Iar eşti nesimţit! Eu vreau să fim camarazi şi tu vrei să mă deprimi! Iudă rasistă! Ia-uite al dracului pseudoceh că mă prinde mereu ca la popa prostu’! Haide Nixon c-o scoţi tu la capăt!

“Can’t you see it ?? It’s all there man, are you blind or what ?!? I got X amount of friends in there! Maybe it’s something wrong with your PC, dude! I mean, it’s damn strange, my facebook is aight! Check your configuration son! Refresh goddamit!” DA DAAA! Vezi că se poate micule Richie? Cred că slovenski avea câteva X amount of vodka shots pe instalaţie, că şi-a rezumat replica la un sugestiv şi sec „OK”, şi astfel am degajat terenul minat ca Bumbescu toate baloanele prin Sevilla.

Epuizat după repurtarea unei astfel de izbânzi grandioase, mi-am înclinat curiozitatea spre legendarul gigant informatic precum un copil căutând priza cu degetele. Măh şi ce să vezi! Mogulul era de fapt cerşetor, făcându-l invidios şi pe Mark Twain. M-am dus cu sacul la pomul lăudat şi am cules pagini cu piţiponcăreli din alte seminţii. Şi constatând că e clona haifaivului am dat skip până la vremuri mai cuminţi.

Acum vreun an, în urma încercărilor temerare repetate de a-mi repera foştii colegi din liceu pentru întâlnirea deceniului, la sfatul unui semidoct, am hotărât să-mi deschid şi eu cont ce mama dracului, că e modern, da, şi mă îndobitocesc în insensibilitate stând ca nerodul fără rodul prieteniilor virtuale. Şi să vezi minune! Colegii frecau duda comestibilă sau mangalu’ petroşănean după caz…pe facebook, abviăzli. Da’ întâlnirea megaepopeică, sau a lui “peşte încălţat”, tot nu s-a petrecut, deci laitmotivul deschiderii profilului meu n-are acoperire.

Mi-am zis: “Ei, nu-i bai, mai zăbovesc puţin să verific schemele şi tiparele de pe aici doar-doar oi afla ceva care să-mi suscite interesul, şi dacă îmi divulgă identitatea vreun mare cărturar, fac pe niznaiu’ şi nu recunosc nimic, ca Ceauşescu”. “Fugi măh d-aici, ţi-ai făcut tu facebook?”, aşa mă dezintegrau prietenii mei la cataramă, părtaşi la suferinţa universală. Dau să mă scuz: “Aaa…păăăăi...nu e mare lucru...vroiam doar să dau de cineva...care...” – taci drace că îţi place să te uiţi după puştoaice! Acu’ dai de dracu’că eşti însurat! Victimizezi ca pușcăriașu’ când își halește porția de fasole!

Şi interesul meu fu’ suscitat şi surescitat peste măsură, căci debandada era generală! Aoleo tătele câta depravarea! M-au invadat cereri de prietenie de la neamuri neştiute şi rude ne…fumate, prieteni pe care nu i-am văzut nici în viaţa asta nici în aia anterioară, cereri de aplicaţii concurând la disticţia pentru cea mai lipsită de interes activitate, jocuri stupide cu multe clickuri pe steluţe şi alte drăcii, invitaţii la diversitate gen concerte subpământene sau în aer liber, săli de masaj cu podul palmei sau masaj erotic (tot cu podul palmei), evenimente tv de prim plan în vreun pub jegos pentru microbiştii trişti ai vreunei echipe care mereu pierde, țâțe și buci de minore apretate facial în slobozenia unui onanist sifilitic, târfe botuliste, copaci și uscături prin lanurile ridicolului la volanul unui dric personalizat cu inițialele bambucei, întrebări originale şi notabile cum ar fi: “Ce culoare au chiloţeii lui Monica?” unde Monica e un travestit cleptoman bântuind arahidele de la Moshu. “Dar şoseţelele?”

Etcetera! Enuff iz enuff! Gramatica nu se ia în ecuație.

Îţi trebuie creativitate şi mult timp liber să dezvolţi aşa ceva, dar mai ales să te preocupe aşa ceva!

Vrei să afli ce s-a întâmplat aseară în club pentru că n-ai putut ajunge din cauza labei de seară? Nici o pierdere! S-a creat un album foto cu aşa ceva şi s-a pus linkul pe peretele unuia dintre prietenii tăi inventaţi.

Dezmăţ, piţi, alcool ieftin, mult fum îmbibat cu şpreiuri Hugo Boss la 3 euro, sau 3 bucăţi la doi euro, şosete nespălate (ale travestitului probabil) şi subsuori virgine, muşchi lucraţi şi uleiaţi cu eritropoetină şi aminoacizi, doi beţivi luându-se în braţe, trei beţivi luându-se în braţe, 3 piţi singurele şi ude în genunchi, două beţive luându-se în braţe şi pupându-se, un beţiv cu o beţivă la separeu, un beţiv, o beţivă şi prietenul beţivei...mort de gelozie şi mort de beat umflându-i ochiul beţivei târfe, gardieni cu pulane umflând beţivii...Highlife! Toate aduse de facebook!

Vrei să afli noua piesă a lui Cânectă? Surpriză! Ţi-a dedicat-o pe perete prietena prietenului tău!

Vrei să te documentezi despre educaţia prăzii tale viitoare? Ai buton de INFO băăăăii redusule! Istoricul e prezentat detaliat de la vlădică până la ketamină. “Elly Elyzuka ţi-a trimis un pupik! Roby Mondialu’ îţi pune o floricică în păr! Elly Ellyzuka îţi mulţumeşte printr-o invitaţie la o cafea fără zaţ! Roby Mondialu’ acceptă invitaţia trimiţându-ţi un beeeemve decapotat şi un peeeleee decalotat! Cory Sexxi Sexx vrea şi ea peeeleeu’ decalotat! Elly Ellyzuka o scoate din listă pe Cory Sexxi Sexx şi îi dă ignore şi pe mess, ştoarfa dracului nesătulă! Diva Dienutza îi dă accept lui Roby Mondialu’ şi Elly Ellyzuka beleşte măciuca…măciuca lui Sebby69 Valabilul, confratele bulevardier al lui...cine credeţi...Mondialu’ mânca’!” Și o cârcă de incompetenți dau Like!

Ei, vedeţi cât suspans? Acţiune şi soap-opera, evident fără săpun, aventură în zona crepusculară a hipotalamusului umbrit de nemernicia inimii nevoiaşe care îşi cere drepturile, şi asta nu e tot, căci după câteva minute aflăm că: “Pysÿ Sorynyka is in a relationship with Roby Mondialu’” Dar ce s-a întâmplat cu Diva Dienutza? Aflăm postat la Top Veşti că eroina noastră şi-a tăiat venele şi a postat poza pe perete (cu venele curgânde în sânge) ca să vadă chiparoasa, cine îi este aproape. Mulţi la ora aia nu erau online aşa că proasta a muncit în zadar să-şi editeze poza în paint. Și și-a luat o țeapă cât guvernul că nici dracu' ruginit în iad n-a zgândărat-o la ugere.

Nu știu cât de concis am descris stările emoționale și pasiunile care se aprind în lumea virtuală, eșecurile sau succesele ce descind din limitele umanității, dorințele și neputințele ce caracterizează utilizatorii nesatisfăcuți cerebral, cert este că facebook reprezintă un instrument de informare și cunoaștere arhiutilizat, o modalitate consecventă și perseverentă de definire a inutilității, timpul alocat acestuia paralizează scopul societății fericite și încătușează conexiunile inter-umane. Nu se mai poate spune nimic verde în față! Totul e online și în văzul tuturor!

Nu este un rău necesar, e un rău contagios, grotesc, transmisibil din generație în generație, lipsit de identitate, dar care își găsește rădăcinile în cultura noastră. Am întâlnit și înțelepți în călătoria mea pe facebook, oameni inteligenți, oameni de cultură, artiști care își irosesc talentul participând fără discernământ parcă, la penibilul spectacol oferit de această rețea. E “addictive” știm asta, e o formă de promovare fără plată, deci gratuită, o formă de expresie și reprezentare pentru miile și miile de forme incolore, inodore, insipide. Și câți dintre noi nu se trezesc verificând facebook-ul?

Bănuiesc că în forma primordială se dorea a fi elevat dar flagelul a cuprins și teracotiștii, parașutele tencuite și pline de smecleu blițându-se în oglinda băii cu telefonul, cocalarii gelați și coafați cu placa împrăștiind valuta pe paietele tricotate, sărăciile țărănești ifosizate până la muci, malacii tatuați de prin suburbiile bolânde manelizate și alte, multe alte specimene pe care mi-e scârbă să le mai enumăr.

Folosesc facebook...și nu sunt mândru de asta...

Mi-am promis că n-o să-i mai acord multe șanse și îmi voi respecta cuvântul dat. Cât de curând. Mărginiți-vă în tainele bunului simț și dați-vă o șansă! Viața reală e afară!

Și ca să nu uit, în încheiere vă las adresa slovacului meu descreierat și o reverență onestă pentru că v-ați pierdut timpul citindu-mi nimicul: Paulina Raniakova. Ups! Asta-i nevastă-sa (ssst!), dar ce mai contează pentru un colecționar de prieteni imaginari? Las’ că-i bună acolo, facem norma, întregim miile de prieteni să dovedim cât de celebri și remarcați suntem pe net! Hai PA! Ne vedem la o bere! Ce dracu’!