Weekend...de "fitze"

Weekend baby! Party time pentru unii, couch-potato time pentru alţii, timpul de făcut mâncare soţului şi puradeilor, de spălat rufe murdare, de călcat rufe curate, de dat cu aspiratorul şi de blestemat destinul, pentru nevestele nefericite. Pentru mine weekendul e odihnă, linişte, fifa, somn din belşug, şi din când în când agitaţie după miezul nopţii.

Weekendul ăsta m-am clubărit într-un local exotic cu rezonanţe filosofice chinezeşti, sălaşul mondenităţilor de pe malul Ialomiţei. Deghizat într-un yin şi yang neconvingător, clubul de fiţe te întâmpină spectaculos cu un bass impetuos şi câteva ideograme înrămate pe pereţi, care încearcă să îţi transmită spiritul asiatic, sentimentul că te afli într-o selectă companie plină de încărcătură confucianistă. Pe dracu! Kitschul e la măsa acasă şi îşi cheamă copiii cu o hotărâre de nestăvilit.

O namilă te întâmpină la intrare, atent să nu porţi vreun Uzi ca incompetentu’ şi să mazileşti clubeţii dănţuitori. 15 lei masculii, femelele golaşe au liber la intrare, doar doar o mai creşte rata natalităţii. Nici vorbă! Toate şi-au luat pilula de a doua zi şi mai sunt şi cauciucate pe dinăuntru. Iar clubeţii fac cypheru’ deznădejdii şi dansează figurant în cercul lor închis, închistaţi de limitările lor patetice. Iar vor sta pe labă cu gândul fugar către bunăciunile ce se perindă în preajma lor, deplângând soarta implacabilă şi impotentă. Vorba bunicului: “Nepoate, fuţi nu fuţi, vremea pulii trece!” Necioplit adevăr!

Muzica e aceeaşi pe toată durata manifestaţiei culturale, dum-dum-dum-dum-vrum-vrum-vrum-vrum, fără orizont. Mulţime mare în ring, mese puţine rezervate de crocobauri mulaţi şi gelaţi la creastă. 200 de lei paralei masa în care intră şi o vodcă amărâtă aprovizionată din en-gros pe nimica toată, şi o sticlă de suc de esenţă de mere degeaba. Capitalism vrei, capitalism plăteşti să stai în faţă la masă, sâmbăta seara, la club de băşini. Sticluţa de bere 7 parale, dai 10 lei şi restu’ e pe socoteala barmanului care te serveşte politicos, aşa că la 5 beri de 330 ml, după ce că te întorci acasă mort de treaz si obosit de stat, pe deasupra eşti şi lefter şi nici n-ai agăţat paraşute mute. Că paraşutele vor să le dai tărie frăţie să le fie pe săturate ca să-şi piardă timiditatea şi să-şi deschidă cracii când le apleci. Paraşutismul este imanent, iminent şi se transmite multilateral în psihicul afectat al sterpelor. Ori merţanu’, ori pe simpatie.ro la bifat relaţii sexuale virtuale, după cum vă povesteam cu ceva posturi în urmă. Eşti uzinar? Dansează în şanţ nepoate, nu la superclub select lângă dame babane!

Gajicile au fustele până la noada curului, new fashion frate, lăsat intenţionat în spate pentru a sublinia bombamentul fermecător că doar nu dăm bani la aerobic degeaba, ţâţele la vedere proptite în faţă, într-o proporţionalitate inversă cu bucile, de asemenea pentru a scoate în relief munca asiduă de la fitness. Juvenilele pornache sunt toate nişte dive ţanţoşe, parcă se şi văd fotomodele pe la Milano sau Paris, perpelite în haremul lui Berlusconi. Dar neuronii?

Şi cum clubul s-a redeschis de curând sub o nouă titulatură şi un nou suflu poetic, pentru a capta atenţia simandicoşilor decalibraţi de zilele săptămânii banalizate în lenevie, câteva animatoare sexoase întreţin atmosfera viciată de contemplările spiritual-educaţionale ale onaniştilor de ocazie. Fetele se unduiesc provocator pentru un ban cinstit, unele chiar arată profesionalism şi sunt parşive în gesturi, altele au cam chiulit la orele de fitness şi sărmăluţele în foi de viţă tuşesc prin colăceii lor bine conturaţi.

La un moment dat, pe cub îşi face apariţia şi un drăngănău coios şi cam umflat pentru postura în care se află. Al dracului cabaretist ce se agită, de-ai zice că-şi cacă pipota în cărbuni încinşi! Are 25 de ani şi o carieră fructuoasă înainte. Să-ţi fie de sănătate cumetre şi să-i dansezi şi bunicii în poală!

Şi fiţele continuă într-o voioşie forţată şi poporului petrecăreţ prezent la clubăreală nu prea îi pasă de dans, fiindcă pretextul acestei nopţi este de fapt de a ieşi undeva, într-un club cu principii capricioase şi de a fi văzut de lumea duşmănoasă, pentru ca finalmente, să fie bârfit la covrigul şi ceaiul de luni, când reîncepe săptămâna lipsită de originalitate. “Asta e ultima fiţă!”, conchid dulăii credincioşi stilului reinventat.
Şi parcă citesc pe buzele lor conversaţia apatică de după fiestă:
“ - Ia zi coaie ce-ai făcut în weekend?
- Pfoaaaiii coaie am fost în club!
- Şi cum a fost coios?
- Mooaamă coiţe, a fost supertare să-mi bag căcatul!
- Da măăă?? Da’ pizde ceva?
- Pfoai de capu tău, am stat cu doo, mai era puţin, le şi futeam!
- Tare frăţie să moară bibi! Da’ de ce nu le-ai spart la mincioc?
- Poi coaeee! m-am îmbătat pulă şi i-am ars pe unii care s-au băgat în faţa mea la garderobă şi s-au speriat alea şi-au fugit în căcat, că altfel le slobozeam în mărdău!”

Eşec epic! Din păcate, oricât de neinspirat ar fi schimbul ăsta de replici, e cât se poate de adevărat!

Publicul vine la discotecă, nu pentru a-şi elibera energiile acumulate în timpul celor 5 zile de plictis în care nu există noţiunea de clubbing, cel puţin la noi în urbe, ci pentru a-şi etala ultimele tatuaje, ultimele ţoale cumpărate de tati cu bani mulţi, corupt discipol al legii, ultimele cunoştinţe interlope alături de care el, smardoiul, învârte lumea. Maşini puzderie pe vreun kilometru şi toţi şoferii alcoolici. Gajici perturbate de coşi şi de şunci vizibile, cu sau fără aţă în cur, luminate de şiroaie de mărgele, cu ţol festiv de viol, domnişorici la limita statutului de curvă şi fluctuaţii de tensiune.

Clubul a devenit o dogmă a societăţii contemporane, o etichetă pe care o purtăm toţi fără rezerve, pentru a câştiga respectul celorlalţi. Dacă mergi la club înseamnă că trăieşti viaţa! O carte, un documentar, o discuţie elevată la un pahar de vin, un Renz sau Rummy, o ieşire în natură, sunt activităţi perimate.

Evident că muzica m-a extenuat intelectual vizibil, fiind departe de preferinţele mele. E simplu să subjugi masele când nu transmiţi nimic prin muzică, uneori nici măcar bună dispoziţie. Foarte multe femei au rămas tot zdrenţe, ca şi hainele de pe ele, micile lipitori tot după bunăstare materială umblă, cocalarii încă îşi mai etalează lanţurile la gât, armonizate cu pectoralii injectaţi. Înclin să cred că această practică reprezintă un mijloc total neinspirat de a-ţi petrece weekendul, şi din cauza lipsei alternativelor serioase. Frivolitatea stilului ne caracterizează dar, ce alte opţiuni avem într-o societate patronată de patriotica manea şi intensitatea trăirilor oferite de ea?
Well, I got a new flava!